Sari la conținut

Scrimă

Scrima este un sport de luptă cu arme albe: doi scrimeri punctează atingându-se unul pe celălalt cu arma, pe o fâșie lungă și îngustă numită pistă. Există trei arme — floreta, spada și sabia —, fiecare cu propria suprafață validă și propriile reguli. Scrima e sport olimpic, iar tușele sunt de obicei înregistrate de un aparat electric de semnalizare.

  • Viteză, reacție și control precis al mâinii.
  • Forță în picioare și joc de picioare — o mare parte din scrimă înseamnă deplasare înainte și înapoi pe pistă.
  • Tactică: îți citești adversarul și alegi momentul atacului.
  • Concentrare și autocontrol sub presiune.
  • Competiții pentru orice vârstă, de la copii la veterani.
  • Floreta: o armă ușoară și flexibilă. Tușele contează doar cu vârful și doar pe trunchi. Dacă ating amândoi, regulile de prioritate (dreptul de atac) decid cine punctează.
  • Spada: mai grea și mai rigidă. Tușele contează cu vârful oriunde pe corp, iar cine atinge primul punctează; dacă ating amândoi în același moment, punctează amândoi.
  • Sabia: tușele contează cu tăișul sau cu vârful, oriunde deasupra taliei, inclusiv pe brațe și pe cap. Se aplică dreptul de atac, ca la floretă.
  • Echipamentul de protecție: o mască cu plasă în față și bavetă, o vestă, o protecție pentru subraț (plastron), o mănușă pe mâna armată, pantaloni până la genunchi cu ciorapi lungi și o protecție pentru piept la femei. Scrima electrică adaugă un fir de corp și, la floretă și sabie, o vestă conductoare (lamé) peste suprafața validă.
  • Pentru început: pantaloni sport lungi și adidași de sală cu talpă plată. Cluburile le împrumută de obicei începătorilor masca, vesta, mănușa și arma.
  • De obicei 60–90 de minute, uneori mai mult.
  • O încălzire și joc de picioare: poziția en garde, pasul înainte, pasul înapoi și fandarea. Jocul de picioare ocupă o mare parte din fiecare antrenament, mai ales la început.
  • Lucrul cu arma: atacuri, parade și riposte (contraatacul de după o paradă), în perechi sau într-o lecție individuală scurtă cu antrenorul.
  • Asalturi libere, de obicei până la 5 sau 15 tușe, cu un arbitru sau cu aparatul electric de semnalizare.
  • De obicei, cluburile îi pun pe începători să înceapă cu o singură armă — adesea floreta, uneori sabia sau spada —, iar majoritatea scrimerilor se specializează mai târziu pe una.
  • Prima clasă acoperă garda, jocul de picioare și regulile de siguranță; faci asalturi în echipament complet după ce antrenorul spune că ești pregătit.
  • Copiilor și adulților: mulți încep de mici, dar și adulții pot începe de la zero.
  • Celor cărora le plac tactica și viteza, unde timingul contează la fel de mult ca forța.
  • Oricui vrea un sport de luptă fără pumni, lovituri de picior sau aruncări.
  • Celor care vor să concureze — există competiții pentru fiecare categorie de vârstă.
  • Se potrivește mai puțin celor cu probleme la genunchi, șold sau spate: fandarea solicită piciorul din față, iar o parte a corpului lucrează mai mult decât cealaltă. Întreabă un medic și spune-i antrenorului despre orice accidentare.