Sari la conținut

Karate

Karate este o artă marțială japoneză apărută pe insula Okinawa. Lovești cu pumnii, cu picioarele, cu genunchii și cu coatele și înveți să blochezi. Antrenamentul se sprijină pe trei părți — kihon (bazele), kata (secvențe fixe de mișcări) și kumite (sparring) — și se predă în grup, într-un dojo, atât copiilor, cât și adulților.

  • Disciplină, concentrare și respect: eticheta din dojo face parte din artă.
  • Coordonare, viteză, echilibru și flexibilitate, mai ales în șolduri și picioare.
  • Forță și rezistență pentru tot corpul.
  • Bazele autoapărării și încredere în tine.
  • Un drum clar de progres prin centuri, pe care mulți, mai ales copiii, îl găsesc motivant.
  • Un karategi: o jachetă și pantaloni albi și o centură de culoarea gradului tău. La primele clase, hainele sport sunt de obicei în regulă.
  • Te antrenezi desculț.
  • Pentru kumite: mănuși, protecție dentară și protecție inghinală, adesea apărători pentru tibie și pentru rist; unele regulamente adaugă o vestă de protecție sau o mască pentru față, mai ales la copii.
  • Labele și saltelele sunt la dojo.
  • 60–90 de minute. Începe și se încheie cu un salut formal, iar în multe dojo-uri tehnicile se numără și se numesc în japoneză.
  • O încălzire și stretching, apoi kihon: poziții, pumni, blocaje și lovituri de picior repetate în linii, după instructor.
  • Kata: secvențe fixe de tehnici împotriva unor adversari imaginari, învățate una câte una pe măsură ce avansezi.
  • Kumite în perechi, de la exerciții stabilite dinainte până la sparring liber. În karate-ul la puncte, tehnicile sunt controlate; în stilurile full-contact, cum ar fi Kyokushin, loviturile ajung cu toată forța, deși pumnii în cap nu sunt permiși.
  • Stilurile diferă — Shotokan, Goju-ryu, Shito-ryu, Wado-ryu, Kyokushin și altele —, iar studioul își numește de obicei stilul.
  • Centurile merg de la albă, prin gradele colorate (kyu), până la centura neagră (dan); culorile și ordinea lor diferă după stil și club. Avansezi la un examen de grad, organizat de club sau de federație.
  • Copiilor: multe cluburi au grupe pentru copii mici, iar structura și centurile li se potrivesc.
  • Adulților de orice vârstă care vor o artă tradițională cu un drum clar.
  • Celor care vor autoapărare și disciplină mai mult decât sparring dur — în multe stiluri contactul e controlat.
  • Oricui îi place să învețe forme fixe: kata se poate exersa de unul singur și chiar prezenta în competiție.
  • Se potrivește mai puțin celor care vor o simplă ședință de fitness, fără etichetă sau examene de grad. Cu probleme la genunchi, șold sau spate ori înainte de sparringul full-contact, întreabă un medic și spune-i instructorului.